... stii cum e atunci cand n-ai mai vazut o persoana draga de foarte multa vreme nu? fac eforturi inumane sa-mi aduc aminte cum suna vocea. oare tonul din ultimele cuvinte pe care mi le-ai spus a fost ok? nici nu mai stiu.
dar mainile? mai tii minte cum ii aratau mainile? fa un efort mic... un exercitiu de imaginatie... mai tii minte? nu prea... nu?! parca stii felul in care isi taia unghiile, dar nu mai tii minte liniile palmei ori grosimea degetelor. nu...
dar mirosul... mai tii minte mirosul? poate doar putin... sau poate da, il mai tii minte, dar e prea dureros sa-l reproduci in cap. da, poate asta e...
dar mersul? umbra cand mergea in fata ta? mai tii minte umbra? era puternica si impunatoarea sau se pierdea usor in praful strazii ce ti se asterne sub fiecare pas? parca... dar... nu mai stii nu?
dar parerile, gandurile... mai stii in ce directie mergeau? ar spune da in momentul asta? ar aproba? nu, probabil nu.
ai prapadit mult prea mult timp pe lucruri inutile. detaliile importante s-au pierdut. la fel si oamenii. toti oamenii importanti se pierd, parca ar fi un soi de regula. ignorance is bliss... pana cand esti prins intr-un intuneric galagios care readuce totul la suprafata de vrei, de nu vrei. dar nu conteaza.
niciodata nu a contat! continua, tine capul plecat si... atat. n-a zis nimeni ca it gets any better, nu stiu de ce te-ai asteptat tu la asta!