... de câteva săptămâni încoace încerc să mă obișnuiesc... nu, nevermind that, să mă resemnez (cred că e un cuvânt mai elocvent pentru situație)faptului că viața de adult a început și nu am cum să dau înapoi, să mă întorc la zilele când nu aveam nici măcar cea mai mică grijă de pe lume. Bun, aici n-o să vorbesc de giga-loviturile pe care le-am primit din cauza departamentului de financiar din instituția adulților, e un capitol mai mult decât trist și n-are rost să intru în detalii. Însă mă amuză maxim în ce fel s-au schimbat relațiile în aștia câțiva ani...
în primul rând apar obsedant de des cuvintele ”noi” și, implicit, ”voi”. nu mai există de mult un ”tu ce faci în seara asta?”, s-a metamorfozat fără șanse de revenire în ”voi ce faceți în seara asta?”. bine, părerea mea este că metamorfozarea ”eu” - ”noi” este oleacă... stupidă, nicidecum cute, de aceea încerc să evit astfel de situații ever since i started dating.
pe lângă ”noi”, ”voi” a mai apărut o situație penibilă. individul este privat de culcușul lui propriu și personal, când cine se duce să îl viziteze, nu îl vizitează pe el ci pe ei, nu se mai zice de mult vin pe la tine, ci vin pe la voi. derivate din acest subiect sunt ce-mi place casa voastră, nu știu cum ați reușit să găsiți un astfel de apartament etc.
so... ne-am cam pierdut oleacă identitatea în toate rahaturile astea roz și dulci nu? eu-ul, săracul, l-a devalorizat societatea până în stadiul actual când a devenit ceva rău și nedorit de nimeni.
culmea, eu îl vreau. și diseară eu voi veni acasă și îmi cumpăra o sticlă de vin cât mă voi uita la serialul meu preferat. :)
ps: acest post nu face referire la niciun fel de litigiu legat de prietenul meu. el este încă o persoană minunată și un coleg de cameră excelent. inspirația vine din revelația că și eu am persoane în FB care se iubesc extraordinar de public.
good day and a great, long weekend :D