simt o nevoie acuta de a ma plange. in mod direct, n-as vrea umplu capul cuiva cu problemele mele existentiale de aceea apelez la minunatia numita "internet" sa-mi pun acolo, undeva of-ul si cine o vrea sa-l vada... well... sa-l vada.

n-am mai dormit ca lumea cred ca de asta vara ori ceva de genu'. de ce? pentru ca stau in cele mai dubioase conditii in care as fi putut sta. n-are rost sa intru in detalii, numai ca acest lucru ma termina psihic, day by day, little by little. poti sa pretend you're ok only for so long and i think i just about had enough. no, dar... asta e. no money, no pleasure. de ce invoc banii? pentru ca in mod evident habitez in camera aia nenorocita de camin din cauza faptului ca nu am reusit pana in momentul de fata sa vad cum pot sa fac sa iasa in loc de excremente bani. i say that a lot (a loooooot) these days, dar intr-un mod mai... rudimentar.
unde locuiesc eu? nicaieri. in metrou, eventual. cred ca acolo imi petrec cel mai mult timp. de ce? pentru ca eu stau la mama dracu si pentru ca posed un prieten care n-a reusit nici el magia cu iesitul banilor in loc de excremente si habiteaza si el intr-un minunat camin, numa' ca in afara Bucurestiului. asa ca it would be safe to say ca locuiesc pe undeva pe la... um...cred ca statia de metrou Dristor, insa tre' sa hotarasc unde exact, la 1 ori la 2. mno, cu locuitu' am lamurit-o. in limita in care pot, cel putin :-j.

de asemenea, din micul marele dezavantaj de a nu avea bani (mai ales in marea metropola care imi este Bucurestiul) este ca... nu poti, frate, sa faci nimic. bai, dar tu stii ce inseamna nimic? efectiv... nimic! nada, caput, nothing. nici vara nu mai imi e cat sa pot sa stau pana la primu' metrou cu bajetii (nu, nu e type-o :)) )prin cismigiu degustand diverse tipuri de bere pentru ca na... iti ingheata dosul in cel mai real mod posibil. asadar my party days are taking a long break right now. probabil ca pana se intoarce vara ori ceva de genul.

de asemenea, toate frumusetile astea ale vietii care ma fac sa ma simt "speciala" ma bat in cap atat de tare incat am devenit o mimoza plangacioasa. probabil ca daca mi-as rupe o unghie as plange. mda.

fie, revin. exagerez, imi place sa ma plang si's si obosita. am mentionat eu anterior ca-mi plac plimbarile la 5 dimineata cu primul metrou/ratb si acum se vede in mod clar :)). acum sunt doar o mare frustrata pentru ca ieri am avut marea sansa de a-mi strica telefonul. si pentru cei ce ma cunosc... ei stiu ca eu am niste relatii speciale cu tehnologiile, semi-amoroase, dar platonice, stiu ca imi place sa pun nume la lucruri si sa dezvolt o amicitie bolnava cu ele. acest lucru, evident, s-a intamplat si cu telefonul, care presimt ca in curand ma va parasi. intr-adevar, am avut o relatie de aproape 3 ani (ceea ce intareste zicala cu "dragostea dureaza trei ani, doesn't it?). no... one more, one less... we had a good run! asa ca raman numa' cu una bucata Mirel si una bucata Alex :). restul relatiilor... ah, they're gone.

voi sa aveti un weekend frumos, eu imi termin cafeaua si fug la mama, la Pitesti. e momentul ala de "m-a terminat orasul, vai cum am putut sa uit ce frumos e acasa. trebuie neaparat sa ajung acasa in urmatoarele 24 de ore ca if not o sa ma tavalesc pe jos de suparare"... kind of. :) ma intorc luni, cu forte proaspete, odihnita (am mentionat ca am dormit gen... 6 ore... in ultimele doua zile? :-j) si, in sfarsit cu un act de identitate (am mentionat ca mi-am pierdut portofel acum 2 saptamani cu toate actele posibile care sa ateste ca ma cheama cristina? :-j). yea, life's great.

enjoy, copilasi.

Linkuri de întoarcere către această postare

bai... dar mie imi place asa. adica, nu stiu daca ma intelegi, dar mie imi plac lucrurile astea care ma tortureaza zilnic, atat fizic cat si psihic. e ca o piscatura din aia care iti demonstreaza ca nu dormi.
in primul rand, intr-un fel usor masochist, imi plac certurile cu el. nu sunt certuri de genul "de maine nu mai vreau sa te vad, ba nesimtitule", sunt niste chestii... pornite din opinii diferite, sa spun asa. dar, na, dup'aia vine tot ce-i mai bun. toata perioada de "imi pare rau ca te-am enervat chiar si pret de un minut, esti beyond my expectations anyway si as fi murit fara tine". e o chestiune de drag sa te certi. fara nu poti. fara nu ai voie. fara nu esti. fara nu sunt :)
in al doilea rand imi place cafeaua. imi place sa imi fac o cafea incredibil de bine mirositoare, desi am inima unei femei de 40-45 de ani. nu pot sa zic ca e drogu meu zilnic, dar mirosu', gustu', aftertaste-ul. mmm... face toata anxietatea de dupa sa merite. :)
in al treilea rand imi place la nebunie sa fiu lenesa. stiu, e unul dintre putinele mele defecte majore (ha ha), but i so freaking love it. imi place sa ma trezesc atunci cand lumea se intoarce de la scoala/munca, imi place sa mananc in pat in timp ce ma uit la filme si sa ma plang ca iar mi s-a terminat painea si apa pentru ca, let's face it, eu n-o sa ma mai cobor din universul meu atunci pentru asa un maruntis. no, la numaru trei am exagerat, imi place de mor chestia asta, dar, din pacate, these days nu mai am timp sa fiu lenesa. but my time will come.
in ultimul rand imi place sa ma intorc acasa dimineata. cel putin in Bucuresti, in Pitesti nu e chiar atat de fun. sa pun berea jos la 5 dimineata, sa ma urc in primul autobuz ori metrou cheauna de somn in timp ce 90% din oamenii care circula in acelasi mijloc de transport cu mine se duc... la munca :)). i'm sorry for laughing, but it's suuuuuch a funny sight. adica... numai o singura privire din aia de "mama ta de copil rasfatat, te petreci toata noaptea, dormi toata ziua, iar eu ma duc acum la munca" face cat o mie. sunt nesimtita, e adevarat, dar e so funny. O:-)
si imi mai place cand sunt acasa. acasa este o mini-versiune a paradisului pe pamant. mancare, caldura, apa, mama, rasfat and so on mmmmm 8->
si imi mai place la Busteni :)). imi place ca e a small town asa... foarte linistit si toate cele si in contrast cu Bucurestiul e... chiar binevenit. dar bine, tot Pitestiul e mai tare. :-"
inchei cu un memorabil... i am so freaking bored. :)) si nu, de filme n-am avut timp momentan. dar nu-i bai, ma duc in weekend la Pitesti! :D
have a nice one!

Linkuri de întoarcere către această postare

un lucru e clar. eu scriu bine numai cand sunt trista, nevrotica, suparata, frustata sau cel putin ceva inrudit cu astea. asa mi-am raspuns la intrebarea "de ce dracu nu mai scriu eu pe blog?". de fapt, motivele sunt mai multe: nu am timp sa fac asa ceva, culmea... sunt prea ocupata sa... sa traiesc, presupun. alte lucruri remarcabile nu fac, numa' traiesc. ma trezesc si traiesc. bun. altceva? well, ca n-am nimic, niciun motiv pentru care sa zic "frate, sa mor, ce-as fi vrut cu totul altceva".
scriu bine si mult cand sunt nervoasa. asa imi rezolv eu frustrarile.
scriu bine si mult cand sunt suparata. asa consider eu ca imi fac dreptate, insa fara daune prea mari.
scriu bine si mult cand sunt trista. macar asa ma exteriorizez.
n-a fost cazul pentru niciuna, deci... n-am mai scris. presupun ca asta inseamna ca sunt chiar... fericita. nu vreau s-o spun cu voce tare, i don't wanna lose it. :p
asadar... in fericirea mea si in putinul timp care imi ramane dupa ce traiesc in acea fericire everyday am luat decizia de a ma intoarce la o pasiune mai veche de a mea si anume de a diseca filme vizionate. asa ca de acum doris este ceva nou inovator: doris se face cinefila! asta in scurtele pauze de la trait, asa ca nu va asteptati la minuni! :)

seara buna!

Linkuri de întoarcere către această postare

frate, femeile sunt proaste! proaste, nevrotice si deseori inutile. nu zic ca eu n-am momentele mele, dar... femeile sunt proaste!

Linkuri de întoarcere către această postare

am o stare de nestare de cand sunt acasa. am observat ca mereu cand vin acasa a6a zi de sedere e cruciala. atunci o iau razna. atunci mi se face dor de tot si as alerga sa ma urc in primul tren chiar si fara bagajele mele de fata cocheta.
vara asta am reusit sa mai stau prin pitesti, dar nu prea mult. recordul asta mi-e, 6 zile. dup'aia se duce dracu totu'. de ce? pentru ca nimic nu mai e cum stiam eu, oamenii s-au schimbat, s-au mutat, au crescut, sunt angrenati in chestii de oameni mari ori se iubesc si n-au timp de mine. si eu am ramas aici, cu cartile mele de invatat, singura, departe de sursa mea de bunastare. asa ca anunt din nou, cu mandrie, ca plec! unde plec nu mai spun, nu cred ca intereseaza pe prea multa lume... bine, nu cred ca intereseaza nici ca plec, dar fie :p.
si inca ceva... nu cred ca o sa mai scriu aici. anumite evenimente din trecutul nu foarte apropiat m-au scarbit peste masura si mi-au taiat tot elanul de a scrie. intr-adevar, mie imi place sa scriu, dar de acum inainte voi favoriza pixul si hartia. so... felicitari, ati reusit sa faceti o schimbare in existenta mea.
pe curand, la revedere

Linkuri de întoarcere către această postare

a venit momentul ăla legendar din vacanţă. nu, nu momentul în care voi ţipa că am terminat de învăţat la imagologie :-" (deşi nici momentul ăla nu e prea departe :-D), ci momentul în care ţip că plec la mare (diiiiin nou).
aşa că... pe mine mă găsiţi ceva timp de acum încolo în vamă! la cort, chiar! :))

revin sănătoasă, bronzată, relaxată, fericită şi cu imagologia învăţată.
voie bună tuturor! fără excepţii :)

Linkuri de întoarcere către această postare

acum vreo 2-3 ani, sau ceva de genul, aveam un blog pe yahoo în care mă confesam. nu scriam cine ştie ce, în principiu doar îmi spuneam nostalgiile. ieri dimineaţă m-am trezit cu imaginea unei scrieri pe retină.
şi anume...
acum vreo 2-3 ani mă întrebam de ce dracu mă trezesc dimineaţa. îmi spuneam că vreau o viaţă în care, atunci când mă trezeşte alarma aia cretină să fac cele mai neplăcute lucruri la ore insuportabile, să am totuşi o frântură de ceva care să mă liniştească, un motiv pentru care să mă trezesc.
culmea, mult timp nu m-am simţit ca şi cum aş fi avut un astfel de motiv, dar ieri dimineaţă mi-am dat seama că lucrurile s-au schimbat. şi când mi s-a întâmplat şi azi am zis că e sigură treaba.
acum am un motiv să mă trezesc: mă trezesc să-ţi spun ţie bună dimineaţa. nimic mai mult, nimic mai puţin. nimic altceva nu mai contează.
felicitări chiti de 17-18 ani, ai primit, în sfârşit, ce îţi doreai! :)

Linkuri de întoarcere către această postare